Din “Parinti, copii si cresterea lor” - a nouasprezecea parte

Noi trebuie sa-i îndreptam pe copii spre Biserica

 Nu asa ar trebui sa se întâmple. Ar trebui sa fie ca atunci când îi trimitem la scoala si ei stiu ca au raspunderi: sa învete si sa-si faca lectiile. Asa ar trebui sa mearga si la biserica, ca la scoala. Noi trebuie sa-i ducem, nu sa-i lasam pe mâna altora. Sa mergem împreuna si sa ascultam împreuna slujba si apoi sa le cerem sa-si aminteasca ce-au auzit si ce au învatat. Numai asa îi vom putea corecta usor si pe nesimtite. Daca si acasa copiii va aud tot timpul discutând ca niste crestini cu frica lui Dumnezeu si le dati sfaturi bune, aceste seminte vor da curând un rod bogat.

Cutezi sa te mai numesti parinte ?

 Dar noi nu facem nimic din toate acestea pentru ca le socotim inutile. Daca cineva vrea sa-si sfatuiasca copilul, propriul sau copil îl ia în râs. De aceea toate s-au întors pe dos si pe copiii pe care nu-i pedepsesc parintii, îi pedepsesc pâna la urma legile statului.Nu ti se face rusine si nu rosesti, spune-mi, când judecatorul îl condamna pe fiul tau si îl întelepteste el, nu tu? Chiar trebuia sa-l îndrepte lumea? De ce nu l-ai îndreptat tu, pentru ca, lânga tine a trait atâtia ani, nu lânga straini? Nu te ascunzi de rusine? N-ai prefera sa te înghita pamântul mai bine decât sa dai ochii cu lumea? Si, spune-mi, mai cutezi sa te numesti parinte, dupa ce ti-ai tradat fiul si nu l-ai ajutat când a trebuit, ci l-ai lasat prada raului, sa-l corupa si sa-l piarda?


Daca e posedat de vreun demon iute alergi la sfinti, dar daca e învins de pacate nu faci nimic 

 Daca vezi vreun evadat ca-ti bate copilul, te mânii si te repezi ca o fiara asupra lui, dar stai linistit si nu faci nimic, desi în fiecare zi vezi demonii atacându-l si împingându-l la pacate. Stai si nu-l scapi din ghearele lor. Daca copilul ti-e cumva posedat, alergi la toti sfintii si tulburi linistea si celor ce pustnicesc prin vârfuri de munti, ca sa-l scapi de nebunie. Dar, desi vezi cum în fiecare zi îl tulbura pacatul, care este cel mai îngrozitor demon, nu faci nimic.
Si chiar sa fie cineva posedat de un demon, nu este deloc îngrozitor, pentru ca demonul nu poate cu nici un chip sa ne arunce în gheena, ci, daca suntem atenti, ispita aceasta ne poate aduce chiar cununi minunate si ne poate face vestiti, daca-i rabdam cu bucurie chinurile. Dimpotriva, cel ce traieste în pacat, nu se va putea mântui niciodata. Si viata aceasta i se va parea un infern si în cea viitoare va fi pedepsit pe vecie. Totusi, chiar daca stim toate aceste lucruri, le dam o atentie nefireasca celor foarte putin importante, în timp ce pentru cele cu adevarat importante nu vrem sa facem nici cel mai mic efort. Daca vedem pe cineva demonizat, îl plângem, dar daca-l vedem pacatuind, nu suntem deloc socati, chiar daca atunci ar trebui sa ne vaitam si sa ne lovim de durere. Dar, decât sa ne vaitam, mai bine sa-l oprim si sa-l sfatuim sau sa-l speriem, sa-l pedepsim, sa-l vindecam cu orice mijloc ne sta în putere de boala aceea si s-o imitam pe vaduva despre care sfântul apostol
Pavel a zis ” … daca a crescut copii…”.

Rautatatea nu e un lucru firesc


Daca rautatea ar fi fost un lucru firesc printre oameni, oricine s-ar putea dezvinovati foarte usor, spunând: sunt rau pentru ca asa e firea mea. Dar, de vreme ce noi însine, prin propria noastra vointa, putem fi buni sau rai, ce justificare va avea cel care a permis ca cea mai draga fiinta din lume sa se piarda si sa devina rea? Ca nu a voit sa-l învete de bine? Nici un tata n-ar putea sustine acest lucru, pentru ca natura îl contrazice, îndemnându-l necontenit la bine. Ca n-a putut?Nici acest lucru n-ar fi fost posibil, fiindca ocrotirea copilului este usoara si simpla. De ce? pentru ca un parinte îsi creste copilul de prunc, pentru ca numai el are putere asupra lui si pentru ca-l are totdeauna lânga sine, în casa.

 Adevarata educatie este respectul fata de Dumnezeu 

Adevarata întelepciune si adevarata educatie nu sunt altceva decât respectul fata de Dumnezeu.Si sa nu creada cineva ca as vrea sa îndemn parintii sa-si lase copiii necultivati. Daca cineva ne asigura mai întâi strictul necesar, desigur, as vrea apoi sa avem si restul, ceea ce e mai putin necesar. Daca temelia unei case se clatina si casa este în primejdie sa cada, ar fi de-a dreptul o neghiobie si o nebunie sa alerge cineva dupa ajutor la cei ce varuiesc si nu la constructori. Tot asa n-are rost sa mai stai la discutie, când casa sta bine în picioare si peretii sunt rezistenti si drepti, daca trebuie sau nu sa-i lasi pe zugravi s-o zugraveasca si s-o picteze.
(Apologia vietii monahale, cartea a III-a)

Din “Parinti, copii si cresterea lor” - a optsprezecea parte

Roadele bunei cresteri

 Sa nu fim, asadar, indiferenti, stiind ca cei ce se poarta dupa voia lui Dumnezeu si în viata aceasta vor prospera si vor ajunge oameni de seama. Pentru ca toti acestia respecta si cinstesc omul plin de virtute si bun, chiar de-ar fi cel mai sarac dintre toti oamenii, tot asa cum fug si îl urasc pe cel viclean si pervers, pe cel strâmb, chiar de-ar avea averi fara numar. Cel ce se poarta dupa voia lui Dumnezeu nu numai ca va fi respectat de toti oamenii, dar si tie, care l-ai nascut, îti va fi foarte drag. Îl vei iubi nu numai pentru ca asa este firesc, ci si dintr-un alt motiv, deloc de neglijat, îl vei iubi pentru virtutea lui. îti va fi nu numai foarte drag, ci si foarte folositor, pentru ca te va îngriji, te va sluji si-ti va fi sprijin la batrânete, în timp ce cei ce sunt nerecunoscatori fata de Dumnezeu îsi dispretuiesc parintii, ceilalti, cei buni, care-si adora Creatorul, si-i tin la mare cinste. Daca vrei ca fiul tau sa reuseasca si în fata lui Dumnezeu si printre oameni, sa-si faca traiul dulce si sa scape de pedeapsa viitoare, arata-i toata grija si toata atentia de care esti în stare.
O sa-ti povestesc o istorie veche ca sa-ti arat ca parintii nepasatori cu copiii lor, chiar daca sunt niste oameni îngaduitori si cumpatati, vor suporta pentru acest pacat al lor cea mai aspra pedeapsa.


Eli si fiii sai 

 Era odata un preot iudeu, îngaduitor si cumsecade care ducea o viata dreapta. Se numea Eli. Avea doi copii care ajunsesera la ultimul prag al rautatii. Eli, însa, nu i-a oprit si nu i-a stapânit. Adica, a vrut sa-i opreasca, dar nu purtându-se cu severitate. Desi ar fi trebuit sa-i biciuiasca, sa-i alunge din casa parinteasca si sa foloseasca orice mijloc de îndreptare, el s-a multumit sa le tot dea povete si sa-i tot sfatuiasca spunându-le: “Nu copiii mei … nu mai faceti asa, caci nu este buna vestea pe care o aud eu …” (I Regi 2, 24).
Ce spui? L-au hulit pe Dumnezeu si îi mai numesti copiii tai ? S-au facut ca nu-L cunosc pe Creatorul lor si tu îi recunosti drept rudele tale ? De aceea spune Scriptura ca nu i-a certat. Pentru ca certarea nu înseamna pur si simplu a-i sfatui si atât, ci a reusi sa lovim si sa scoatem definitiv raul, sa curatam cu forta si adânc o rana, mai adânc decât portiunea putrezita. Nu ajunge sa le vorbim copiilor sau sa-i sfatuim, ci trebuie sa-i facem sa se teama, ca sa putem alunga odata  pentru totdeauna nepasarea tineretii.
Pentru ca Eli i-a sfatuit, dar nu cum trebuia, i-a predat pe fiii sai vrajmasilor si au cazut în lupta, pe câmpul de bataie. El însusi, nesuportând sa auda vestea mortii lor, a cazut, si-a zdrobit spinarea si a murit (I Regi 4, 17).
Vezi ca pe drept am spus ca parintii pot fi ucigasii propriilor lor copii, atunci când nu se poarta cu destula severitate cu copii lor prea nepasatori si nu le cer respectul cuvenit, dupa voia lui Dumnezeu. Asa a devenit Eli ucigas de copii. Chiar daca dusmanii i-au sfârtecat, totusi el ramâne vinovat pentru moartea lor, pentru ca i-a îndepartat prin nepasarea si neglijenta lui de ajutorul lui Dumnezeu si i-a oferit goi si pustii celor ce voiau sa-i ucida. Asa au pierit si ei si odata cu ei a pierit si el.

 Astazi multi parinti devin ucigasii propriilor lor copii 

Asa patesc si astazi multi parinti. Nu vor sa-i pedepseasca si sa-i “biciuiasca” nici macar cu
cuvintele si nici nu vor sa-i supere pe copiii lor, chiar daca duc o viata dezordonata si ticaloasa, si
de aceea îi vad facând cele mai rele lucruri posibile, îi vad adusi în tribunale sau, mai rau,
decapitati de calai. Daca tu nu-i educi si nu-i pedepsesti ca sa se îndrepte, stiind ca umbla cu
oameni spurcati si ticalosi si facându-te astfel partas la rautatea lor, atunci sunt prinsi si pedepsiti
de lege în fata tuturor. Astfel ai parte nu numai de o nenorocire, ci si de rusine, care face ca
nenorocirea sa fie si mai mare, pentru ca dupa moartea fiului tau, toti te vor arata cu degetul, pe
tine, tatal lui, si nu vei mai voi sa calci prin piata. Cum ai mai putea da ochii cu lumea dupa o
asemenea rusine si dupa un asemenea necaz al fiului tau ?
De aceea, va rog si va implor sa aveti mare grija de copiii vostri si sa nu aveti niciodata altceva în minte decât mântuirea sufletului lor. Tu esti profesorul casei Tu esti profesorul întregii case si la tine îi trimite mereu Dumnezeu pe sotia ta si pe copiii tai.
Uite ce spune apostolul Pavel despre femei: “Iar daca voiesc sa învete ceva, sa întrebe acasa pe
barbatii lor” (I Corinteni 14, 35) sau în alta parte: “Cresteti-i întru învatatura si certarea
Domnului” (Efeseni 6, 4
Statuile de aur. Urmeaza-i pe Iov, pe Avraam si pe David din “Parinti, copii si cresterea lor” Sa-ti închipui ca ai acasa statui de aur: copiii tai. In fiecare zi sa-i îndrepti, sa-i corectezi si sa ai mare grija de ei. Sa le împodobesti si sa le modelezi sufletul cum poti mai bine. Urmeaza pilda fericitului Iov care se temea si de pacatele pe care le faceau copiii sai cu mintea si de aceea aducea jertfe în fiecare zi (Iov 1, 5) si se îngrijea foarte mult de ei. Urmeaza exemplul lui Avraam. Nici el nu cauta averi si turme, ci gândul lui era numai la
Dumnezeu si la legile dumnezeiesti, ca sa le poata transmite mai departe neschimbate urmasilor
sai. Dumnezeu îi recunoaste virtutea, caci zice: “Ca l-am ales, ca sa învete pe fiii si casa sa dupa
sine sa umble în calea Domnului” (Facerea 18, 19).
Dar si David, când a murit, l-a chemat pe fiul sau si în loc de mare avere i-a lasat drept mostenire
acestea: “Sa pazesti legamântul Domnului Dumnezeului tau, umblând în caile Lui … ca sa îsi
tina si Domnul cuvântul Sau …” (vezi III Regi 2, 3-4). A mai spus si altele asemenea.

Bogatia cea mare din “Parinti, copii si cresterea lor” Astfel de lucruri sa spunem si noi copiilor nostri si cât traim si când ne apropiem de moarte si sa-
i convingem ca teama de Dumnezeu este cea mai mare bogatie si o mostenire care nu se pierde.
Nu bani sa le lasam, caci banii se pierd, ci respectul fata de Dumnezeu si evlavia care ramân si
nu se cheltuiesc. Daca nu exista respect pentru Dumnezeu, banii care exista, oricum se duc în tot
felul de încercari si necazuri si în cea mai mare rusine, dar daca exista respect si frica de
Dumnezeu, atunci chiar banii care nu exista apar si sporesc.
Daca-ti cresti copilul cum se cuvine si el, la rândul lui, îsi va creste bine copilul si asa mai
departe, pâna la sfârsit, ca un lant care nu se rupe niciodata, un lant al celui mai bun mod de
viata. Tu esti începutul si radacina care-si poarta roadele grijii celei bune în urmasi.
Daca ar exista buna-crestere din “Parinti, copii si cresterea lor” Daca parintii si-ar creste cu atentie copiii n-ar mai fi nevoie de legi si de tribunale si nici de
pedepse sau de executii publice, pentru ca spune: “… legea nu este pusa pentru cel drept… ” (I
Timotei 1, 9). Noi, neglijându-ne copiii, îi înconjuram cu relele cele mai mari, îi dam pe mâna
calailor si îi împingem mereu spre prapastie, pentru ca spune: ” Cel care este moale cu fiul sau va
lega ranile lui …” (Întelepciunea Iui Sirah 30, 7).
Ce înseamna “cel care este moale” Cel care se înduioseaza, care linguseste, care-si rasfata copilul mult mai mult decât trebuie. De fapt, copilul trebuie sa simta severitate, grija din partea parintilor si sa se teama. O spun nu ca sa fim duri cu copiii, ci ca sa nu le parem vrednici de dispret. Daca femeia trebuie sa se teama de barbat, cu atât mai mult copilul trebuie sa se teama de tata. Si sa nu-mi spuneti ca e greu unui parinte sa se impuna tinerilor. Daca apostolul Pavel cere chiar
si de la vaduva sa-si supravegheze fiul, cu atât mai mult o cere de la barbati. Daca ar fi fost un
lucru imposibil, atunci nu l-ar mai fi poruncit. Toata rautatea vine din propria noastra indiferenta
si din faptul ca nu ne învatam, nu ne deprindem copiii înca de la început, mai cu seama din
pruncie, cu respectul si cu frica de Dumnezeu.
De toate ne îngrijim, mai putin sa-i ducem la Biserica din “Parinti, copii si cresterea lor” Dam bani si ne preocupam sa le asiguram o buna educatie laica, lumeasca, si, de asemenea, sa
treaca cu bine prin stagiul militar. Apelam la prieteni si alergam încoace si încolo pentru asta, dar
nu facem absolut nimic ca sa-i ajutam sa fie pretuiti si de împaratul îngerilor. Le permitem sa
mearga la spectacole, dar niciodata nu-i obligam sa mearga la biserica. Si, chiar daca-i facem sa
vina o data sau de doua ori, ei vin si-si pierd timpul, fara nici un rost sau vin ca sa se distreze, fara sa înteleaga ce se întâmpla acolo.

Din “Parinti, copii si cresterea lor” -a saptesprezecea parte

O comoara

Copiii nostri sunt o mare comoara. Sa avem, deci, grija de ei si sa facem tot ce putem sa nu-i pierdem, caci cel viclean sta gata sa ni-i fure. Ce facem noi azi pentru ei? Tocmai ce nu trebuie. Pentru mosia noastra ne zbatem cât putem si avem grija sa o dam s-o lucreze unui om pe care-l consideram credincios si cinstit. Cautam, de asemenea, un îngrijitor bun pentru caii nostri, un vizitiu bun si un contabil priceput. Nu aratam, însa, aceeasi preocupare pentru ce avem noi mai scump, copiii. Nu-i cautam fiului nostru un pedagog bun care sa nu-l lase sa se departeze de întelepciune. Si totusi, copiii sunt averea noastra cea mai de pret si numai pentru ei facem tot ce facem. Pentru averea pe care le-o vom lasa-o ne zbatem, dar pentru ei însusi, nu. Vezi ce strâmb gândim? îngrijeste-te de sufletul copilului tau si restul va veni de la sine. Daca sufletul nu e bun, atunci nu-i folosesc la nimic averile. Dar, daca sufletul îi e întarit în credinta, plin de virtute si curat, atunci nici chiar saracia nu-l poate vatama.


Bogatia de a fi cinstit 

 Ai dori sa-ti lasi copilul bogat? Invata-l sa fie cinstit, pentru ca numai asa îsi va putea pastra averea. Si, chiar daca n-o mai sporeste, n-o va micsora pe cea dobândita. Daca, însa, e viclean si daca-i lasi mostenire bogatii nemasurate, atunci fii sigur ca nu va sti sa le pastreze. Dimpotriva, îl vei face sa fie mai rau decât cei ajunsi la saracia cea mai neagra. E de preferat saracia în locul bogatiei pentru cei ce nu stiu sa-si creasca copiii asa cum trebuie. Aceasta pentru ca saracia îi tine aproape de virtute fara voia lor, în timp ce bogatia nu-i lasa sa fie întelepti nici daca ar dori-o, ci îi distruge, împingându-i spre rele si nenorociri nenumarate.



Mamele trebuie sa aiba grija de fiice 

 Mamele mai ales trebuie sa aiba grija de fiicele lor. Oricum, le vine usor sa le supravegheze.
Mamelor, aveti grija sa va învatati copilele sa fie gospodine si mai presus de toate sa le cresteti cu pricepere încât sa fie evlavioase, cuminti, sa dispretuiasca banii si sa nu se dea în vânt dupa o falsa frumusete. Când vine vremea, încredintati-le sotului. Daca le veti creste asa cum va spun, si voi va veti mântui, si ele se vor mântui si copiii lor, nepotii vostri, se vor mântui. Daca radacina e buna, ramurile vor creste frumos si voi veti lua buna plata. Sa facem în asa fel încât sa ajutam nu numai un suflet, ci, prin el, multe altele. Copila trebuie sa iasa din casa tatalui ca un sportiv din sala de gimnastica, cunoscând ce are de facut pâna în cel mai mic amanunt, sau ca drojdia care trebuie sa transforme aluatul dupa propria ei frumusete.
Copiii, iarasi, vor învata sa fie cuminti, ca sa se distinga mai degraba prin cumintenia si întelepciunea lor, sa fie admirati si laudati si de oameni si de Dumnezeu. Fetele trebuie sa învete sa-si înfrâneze stomacul, sa se tina departe de lux, sa fie econoame, iubitoare si sa învete sa se stapâneasca. Astfel îsi vor putea rasplati parintii, astfel toate vor fi spre slava lui Dumnezeu si spre mântuirea noastra, în numele lui Iisus Hristos, Domnul nostru .(Omilia a IX-a la Epistola I catre Timotei)


Foamea duhovniceasca 

Spune-mi, iubite, daca ti-ai vedea copilul topindu-se de foame, ai îndura sa-l privesti neputincios? N-ai rabda tu orice doar ca sa-i pui capat suferintei? Sigur, nu l-ai lasa sa moara de foame. Dar, acum piere copilul tau din cauza ca nu l-ai hranit cu învatatura dumnezeiasca. Nu-i asa ca nici nu bagi de seama? Si mai vrei sa te numesti tata? De ce spun asta? Pentru ca foamea aceasta de învatatura dumnezeiasca e mult mai îngrozitoare decât cealalta pentru ca duce si la o moarte mai cumplita. Trebuie, de aceea, sa stam si sa gândim mai bine.
“Cresteti-i întru învatatura si certarea Domnului” (Efeseni 6, 4) - spune apostolul Pavel. Aceasta este cea mai buna grija a parintilor, aceasta este mostenirea autentica pe care o pot lasa copiilor lor. Eu asa înteleg înrudirea naturala, a arata o preocupare mai mare celor duhovnicesti.

Parintiii - ucigasii de copii


Sa vorbim acum putin despre un lucru pe care l-a spus pentru prima data apostolul Pavel: “Daca a crescut copii…” (I Timotei 5, 10). Apostolul nu întelege aici, asa cum multi cred, ca nu si-a lasat copiii sa moara de foame. Oricum legea firii n-ar fi îngaduit-o si de aceea nu e nevoie de reguli sau legi ca vaduvele sa-si creasca copiii. El întelege aici grija pentru virtute, a-i creste pe copii cu evlavie. Fiindca mamele care nu-si cresc astfel copiii sunt mai degraba ucigase decât mame. Si nu spun asta numai pentru femei, ci si pentru barbati. Multi tati se straduiesc din rasputeri sa le daruiasca fiilor lor un cal bun, o casa minunata sau ogoare scumpe, dar nu fac
absolut nimic ca fiii lor sa aiba un suflet bun, sa fie credinciosi si iubitori de Dumnezeu.


Unde duce nepasarea fata de cresterea copiilor 

 De aceea se duce lumea de râpa - pentru ca neglijam copiii. In loc sa avem grija de educatia lor, ne preocupa averea pe care le-o lasam. De sufletul lor nici nu ne pasa si facem cea mai mare neghiobie posibila. Averile, pamânturile, oricât de multe si de scumpe ar fi, daca stapânul lor nu e un om plin de întelepciune, capabil sa le administreze cu virtute, se vor distruge si se vor pierde odata cu el, pricinuindu-i o mare paguba. Daca, însa, un suflet este puternic si plin de virtute, chiar daca casa îi e mai mult goala, va putea dobândi tot ce-si doreste cu usurinta.


Care este bogatia de care nu ne putem lipsi ?

 Ar trebui sa ne gândim nu cum sa-i facem pe copiii nostri bogati în argint si aur, ci cum sa-i facem sa fie cei mai bogati dintre toti în evlavie, în credinta, în teama si iubire de Dumnezeu, în dobândirea virtutii, cum sa le explicam ca nu au nevoie de multe lucruri, cum sa-i învatam sa nu se lase stapâniti de cele ale vietii si de dorintele tineretii. Ar mai trebui sa-i controlam când intra si când ies din casa, unde-si petrec timpul, cu cine, stiind ca, daca neglijam toate aceste lucruri, Dumnezeu nu ne va ierta.


Nu exista iertare pentru cei ce neglijeaza buna crestere a copiilor

 Daca avem o mare raspundere când e vorba sa-i aparam pe altii, caci zice: “Nimeni sa nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui” (I Corinteni 10, 24), cu atât mai mare este raspunderea pe care o avem fata de copiii nostri. Nu ti l-am adus, ne cere socoteala Dumnezeu, în casa si nu l-ai avut lânga tine de la început? Nu te-am numit învatatorul, ocrotitorul, tutorele, calauzitorul si stapânul lui? Nu ti-am dat putere întreaga asupra lui? Nu ti-am poruncit sa-l formezi si sa-l educi asa cum trebuie de când era înca fraged? Ce iertare mai speri sa capeti daca l-ai lasat s-o ia pe carari gresite si sa se strice?
Ce mai poti spune? Ca e greu si uneori abia poti face fata? Trebuia sa te gândesti dinainte, când copilul asculta cu draga inima si era prunc. Atunci trebuia sa-l educi cu mare atentie, sa-l obisnuiesti cu ce se cuvine, sa-l corectezi si sa-i pedepsesti slabiciunile sufletului.
Când munca era mai usoara, atunci trebuia sa scoti balariile si ciulinii, atunci când era la o vârsta frageda si patimile nu erau greu de vindecat, patimi care, daca n-ar fi fost neglijate, n-ar fi crescut. De aceea spune: “Ai feciori? învata-i pe ei si încovoaie din pruncie grumazul lor”(Întelepciunea lui Sirah 7, 24), atunci când educatia se poate face mai usor.

Dumnezeu ne ajuta sa ne crestem copii


Dumnezeu nu-ti porunceste doar cum sa-ti cresti copiii, ci te ajuta El Insusi, în ce fel? Uite, îti si spune: “Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, acela sa fie omorât” (Iesirea 21, 17).
Vezi câta teama le-a inspirat copiilor? Câta framântare a stârnit în jurul lor? Cum si-a facut puterea sa lucreze.
Ce justificare, asadar, am putea avea, când El nu se îndura de viata copiilor care-si acopera cu ocari parintii? Iar noi, parintii, când copiii nostri îl necinstesc si-L vorbesc de rau, nu catadicsim nici macar sa ne indignam si sa le atragem atentia. Eu, spune Dumnezeu, nu Ma voi da în laturi sa-l trimit la moarte pe fiul tau care-ti vorbeste urât si se poarta necuviincios cu tine, iar tu nu vrei nici macar cu cuvintele sa-l amarasti, nu vrei sa-l certi, desi nu tine seama de Legile Mele?
Cum crezi ca pot fi iertate toate aceste lucruri?
Îl vezi pe copil cum îsi vorbeste de rau parintele, pe cel ce i-a dat viata, si nu te nemultumeste ?
Nici nu-l sperii, nici nu-l pedepsesti, când stii foarte bine ca Dumnezeu însusi nu îngaduie ? Ar trebui sa-ti pese, nu pentru ca fiul tau L-ar rani pe Dumnezeu, caci pe Dumnezeu nu-L poate vatama nimeni, în nici un fel, ci pentru ca fiul tau îsi va pierde mântuirea. Cineva care arata nerecunostinta si caruia nu-i pasa de Dumnezeu, cu atât mai mult e capabil sa-si vateme parintele si în acelasi timp propriul suflet.

Din “Parinti, copii si cresterea lor” -a saisprezecea parte

De ce este nevoie de casatoria de vreme

Daca un tânar n-a învatat desfrânarea, nici adulterul, le va învata si oricine se culca cu prostituatele si cu desfrânatele, repede va ajunge si la adulter.Si daca nu va ajunge sa pacatuiasca cu femei desfrânate maritate, atunci o va face cu desfrânate despartite. Ce va sfatuiesc eu: ca sa taiati cu totul radacinile pacatului. Voi, care aveti baieti tineri, care se pregatesc sa înceapa viata, atrageti-i cât de repede în “jugul” casatoriei. Pentru ca multe sunt dorintele care pun la încercare înfrânarea unui tânar necasatorit si voi, ca parinti, trebuie sa-l
tineti în frâu ba cu sfaturi, ba cu amenintari, ba speriindu-i, ba promitându-i una sau alta. Asadar, când vine vremea casatoriei, nu mai stati pe gânduri.
Uite, vorbesc ca o petitoare, dar copiii vostri trebuie sa se casatoreasca. Nu mi-e rusine sa vorbesc astfel, pentru ca nici sfântul apostol Pavel nu s-a rusinat sa spuna: “Sa nu va lipsiti unul de altul …” (I Corinteni 7, 5), cuvinte care ne-ar face sa ne rusinam; si totusi el nu s-a rusinat. Nu la cuvintele în sine s-a gândit, ci la faptele cuviincioase la care duc astfel de cuvinte
Care este cel mai bun moment pentru casatorie ? Când baiatul creste, pregateste nunta chiar înainte de stagiul militar. Daca vede ca-i aduci repede o nevasta si ca nu mai ramâne mult pâna la însuratoare, va putea rezista flacarii dorintei. Daca, însa, te vede nepasator, vede ca mai amâni si tot astepti sa câstige mai întâi multi bani si apoi sa faceti nunta, disperat, va aluneca repede spre desfrâu. Dar, vai, radacina relelor este aici dorinta de a strânge cât mai multi bani. Nimanui nu-i va pasa ca fiul tau trebuie sa devina cuminte si îngaduitor, caci toti vor fi posedati de mania de a strânge bani. De aceea, va rog, mai întâi sa-i puneti ordine în suflet. Daca un tânar vine la mireasa lui cu sufletul curat, daca vede numai trupul ei, atunci si dorinta lui va fi mai puternica, teama de Dumnezeu va fi mai mare si casatoria va fi cu adevarat curata si cinstita. Trupurile lor sunt curate si neprihanite si pentru aceasta si copiii le vor fi binecuvântati. Sotii vor fi îngaduitori unul cu celalalt, pentru ca amândoi sunt nestiutori de alte “obiceiuri” si vor asculta unul de celalalt.
Daca, însa, tânarul va începe sa se desfrâneze înainte de casatorie si se va naravi la tot felul de obiceiuri destrabalate, îsi va lauda sotia numai prima si a doua noapte si va aluneca apoi repede spre desfrâu, cautând la sotia sa râsul neghiob si trivial, cuvintele pline de necuviinte, expresiile prefacute si tot ce înseamna nerusinare, despre care nu ne este permis a vorbi mai mult. Sunt lucruri pe care o sotie nu e dispusa sa le ofere si cu care nu se va pata niciodata. Ea a fagaduit sotului sau sa-si împarta viata cu el, sa-i daruiasca copii, nu sa fie nerusinata si sa râda prosteste. I-a fagaduit sa stea acasa si sa-l corecteze, în asa fel încât sa fie cu adevarat un omvrednic de respect si cuviincios, nu sa-i dea prilejuri de desfrâu.
Îti par dulci cuvintele desfrânatei? Da, stiu, vorbeste si Scriptura despre asta: ” … buzele celei
straine, (ale desfrânatei), picura miere” (Pilde 5, 3). De aceea va spun eu toate acestea ca sa va
avertizez ca mierea aceea curând se transforma în fiere, cum spune, tot Scriptura mai departe:
“… si cerul gurii sale e mai alunecator decât untdelemnul. Dar la sfârsit ea este mai amara decât
pelinul, mai taioasa decât o sabie cu doua ascutisuri” (Pilde 5, 4).
(Omilia a V-a la Epistola I catre Tesaloniceni)


Teama de Dumnezeu este neaparat necesara

 De mici sa aveti în sufletul vostru teama de Dumnezeu, caci ea le pazeste pe toate mai bine decât un tata. Teama de Dumnezeu este un zid nedarâmat. Când paznicul este înauntru, nu ne mai trebuie nici unul din “artificiile” lumii de afara. Daca nu-l avem în noi, adica, daca nu ne temem de Dumnezeu, toate cele de afara ne duc la pierzare. Acest paznic, frica de Dumnezeu, ne este si bogatie, si slava si lauda. El le face pe toate sa straluceasca pline de lumina si nu numai pe pamânt, ci si în ceruri.
(Omilia a VI-a la Epistola I catre Tesaloniceni)


Cresterea copiilor nu ramâne nerasplatita 

 Crescând copii, nu vom fi nerasplatiti, o spune sfântul apostol Pavel: “Daca are marturie de fapte bune: daca a crescut copii…” (I Timotei 5, 10). Nu e putin lucru sa-I oferi lui Dumnezeu copiii pe care El ti i-a daruit. Daca parintii pun o temelie buna educatiei copiilor lor, vor primi o mare rasplata, asa cum vor fi pedepsiti daca îi vor neglija. Eli, de pilda, si-a pierdut mântuirea din cauza fiilor lui, pentru ca trebuia sa-i sfatuiasca. De buna seama ca îi va fi sfatuit, dar nu asa cum trebuia. El n-a vrut sa-i supere si s-au pierdut, si el si ei.
Ascultati, parintilor. Educati-va copiii întru învatatura si certarea Domnului, cu cea mai mare grija


Salbatica tinerete

Salbatica e tineretea si de aceea are nevoie de multi învatatori, supraveghetori, pedagogi, însotitori si dadace. Totusi, e placut s-o îmblânzesti. Tineretea seamana cu un cal sau cu o salbaticiune nedomesticita. Daca însa îi dam unui copil de la cea mai frageda vârsta reguli, mai târziu n-o sa ne mai ostenim, pentru ca obiceiul a devenit deja lege.
Nu trebuie nici sa le dam tot ce li se pare placut, dar nici sa le facem rau, lipsindu-i de cele necesare, sau sa le facem hatârul doar pentru ca sunt copii.

Lupta pentru intelepciune

Mai înainte de toate trebuie sa-i pastram întelepti, pentru ca lipsa întelepciunii îi distruge mai mult decât orice pe tineri. Noi însine trebuie sa facem mari eforturi si sa fim mereu foarte atenti.
Sa-i casatorim imediat ce se apropie vârsta, ca sa-si primeasca mireasa cu sufletul si cu trupul curate. Dragostea e aprinsa. Un tânar întelept înainte de casatorie, cu atât mai mult va fi întelept si dupa casatorie.
Dimpotriva, unul care s-a învatat desfrânat înainte de a se însura, asa va fi si dupa ce se va fi casatorit. Spune Scriptura: “Pentru desfrânat toata pâinea este dulce, nu va înceta pâna la sfârsit” (Întelepciunea lui Sirah 23, 23). De aceea la cununie se pun mirilor cununi pe cap, care sunt simbolul biruintei. Cununile arata ca au ramas nebiruiti si ca asa îsi încep viata împreuna, nebiruiti de placere. Daca, însa, un tânar învins de placere îsi preda trupul desfrânatelor, de ce mai poarta atunci cununa pe crestet, daca tot a fost înfrânt?
Aceste lucruri sa le spunem copiilor nostri, asa sa-i sfatuim, sa-i speriem, sa-i amenintam, odata asa, alta data altfel.

Din “Parinti, copii si cresterea lor” -a cinsprezecea parte

 

Sa-i pregatim sa reziste la toate

Bogatia face mult mai mult rau, pentru ca îi face pe oameni sa fie nepregatiti pentru greutatile vietii. Sa ne pregatim, asadar, copiii încât sa poata face fata tuturor împrejurarilor si tuturor necazurilor, ca sa nu fie luati prin surprindere când apar.


Exista o rasplata pentru buna crestere a copiilor 

Sa ne crestem copiii în învatatura si în certarea Domnului Hristos si mare rasplata ne va astepta. Daca artistii care fac statui de împarati si portrete ale împaratilor sunt tinuti la mare cinste, noi care înfrumusetam în noi chipul împaratesc - caci omul este chip al lui Dumnezeu - nu ne vom bucura de daruri nenumarate, de vreme ce rasplatim asemanarea noastra cu Dumnezeu? Omul se aseamana lui Dumnezeu prin virtutea sufletului. Ne asemanam Lui când ne educam copiii sa fie buni, sa nu se mânie si sa fie îngaduitori. Toate acestea sunt însusiri ale lui Dumnezeu. Ne asemanam cu El când ne învatam copiii sa faca bine oricui, sa iubeasca oamenii si când îi învatam sa dispretuiasca cele trecatoare. Vom da socoteala daca ne crestem rau copiii Aceasta este lucrarea noastra, anume: sa ne educam pe noi însine si sa ne obisnuim copiii sa faca ce trebuie. Cu ce curaj vom sta altfel dinaintea tronului Domnului Hristos? Daca e nevrednic a fi episcop cel ce are copii neascultatori, cu atât mai mult va fi nevrednic de Împaratia Cerurilor. Ce spui? ma va întreba cineva. Daca avem nevasta si copii neascultatori, o sa dam socoteala?
Sigur, daca nu fac ce trebuie, pentru ca, pentru mântuire nu ajunge sa fim doar noi virtuosi. Daca
cel ce n-a folosit talantul nu numai ca n-a câstigat nimic, dar a si fost pedepsit, e limpede ca nu
ajunge, ca sa ne mântuim, doar propria noastra virtute. Trebuie sa avem grija si de virtutea
celuilalt.
Sa ne îngrijim, asadar, mult si de sotia noastra, sa veghem si asupra copiilor si asupra servitorilor nostri, dar si asupra noastra. Sa ne corectam si pe noi si sa-i corectam si pe ei. Sa-L rugam pe
Dumnezeu sa ne ajute în lucrarea noastra. Daca asta ne-a dat în grija, atunci de asta sa ne îngrijim si El o sa ne ajute. Dar daca ne vede nepasatori, n-o sa ne mai întinda mâna. Dumnezeu nu ne ajuta ca noi sa
dormim. Ne ajuta când ne vede ostenindu-ne. Ajutor nu i se da celui ce lâncezeste, ci celui care
lucreaza. Totusi, bunul Dumnezeu poate si ne ajuta sa ne împlinim aceasta menire si o face ca sa
ne învrednicim toti de bunatatile pe care ni le-a fagaduit.
(Omilia XXI la Epistola catre Efeseni)


De ce trebuie sa-i învatam întelepciunea din Psalmi?

 “Vorbiti între voi în psalmi si în laude si în cântari duhovnicesti, laudând si cântând Domnului, în
inimile voastre” (Efeseni 5,19). Apostolul nu ne îndeamna sa-i învatam pe copii întelepciunea citindu-le numai istorii din Scriptura, ci si psalmi; lectura Bibliei e mai grea, cere efort, dar cântând psalmi îti bucuri si sufletul si nici nu obosesti.“…în laude si în cântari duhovnicesti… ” zice. Astazi copiii vostri cânta cântece diavolesti si danseaza dansuri satanice, ca si bucatarii si sufragii sau dansatorii. Nici unul nu mai stie sa spuna
psalmi, dar nu-i numai atât.
Se pare ca a cunoaste psalmii a ajuns un lucru de rusine si de batjocura si stârneste râsul. Din aceste cântece si dansuri satanice vin si se eternizeaza toate relele. Se stie ca roadele poarta gustul pamântului în care cresc. Daca îngropi samânta într-un sol nisipos si sarat, fructele vor avea gust sarat si salciu, dar daca solul este dulce si bine-roditor, fructele vor fi dulci si gustoase.
Tot asa învatatura este un izvor binefacator.
Învata-l pe copilul tau sa cânte acei psalmi care sunt plini de întelepciune. Astfel se va cuminti si cel mai bun lucru din toate va fi acela ca nu se va mai duce sa se întâlneasca si sa petreaca cu oameni vicleni si viciosi, fiindca în el va lucra puterea acestei carti.
De aceea spune psalmistul: “Fericit barbatul care n-a umblat în sfatul necredinciosilor” (Psalm 1,1) sau: “Nu am sezut în adunarea desertaciunii si cu calcatorii de lege nu voi intra” (Psalm 25, 4), sau: ” Defaimat sa fie înaintea Lui cel ce vicleneste, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slaveste” (Psalm 14, 4). Învata-l pe copilul tau sa aiba prieteni numai din cei buni si vei vedea ca multe se vor îmbunatati, învata-l sa-si stapâneasca stomacul, sa-si controleze mâna ca sa nu ajunga un avar sau un desfrânat, pentru ca banii nu valoreaza nimic, nici slava nici altele la fel, fara curatie.
Daca de mic îl înveti sa fie curat si cuminte, încet încet îl vei conduce si spre lucruri mai înalte.
În psalmi gasim de toate, dar în cântarile de lauda nu exista nimic pamântesc sau omenesc. Daca copilul tau se obisnuieste cu psalmii, atunci se va obisnui si cu cântarile duhovnicesti, care sunt si mai sfinte, pentru ca puterile ceresti cânta cântari de lauda, nu psalmi. Se spune în întelepciunea fiului lui Sirah “Nu este frumoasa lauda în gura pacatosului…” si în Psalmi: “OchiMei sunt peste credinciosii pamântului, ca sa sada ei împreuna cu Mine” (Psalm 100, 8); si mai departe: “Nu va locui în casa Mea cel mândru”(Psalm 100, 9) si, iarasi: “Cel ce umbla pe cale fara prihana, acela îmi slujea” (Psalm 100, 8).

Atentie cu cine ne petrecem timpul 

 Nu numai cu prietenii, dar nici cu servitorii sa nu va amestecati ca sa va paziti pe voi însiva. Multe lucruri rele se întâmpla când stapânii se amesteca cu sclavii corupti. În timp ce copiii se bucura de atâta iubire, grija si întelepciune de la parinti - si totusi ce greu se mântuiesc -gândeste-te ce se poate întâmpla daca-i dam pe mâna sclavilor nepasatori care îi privesc ca pe niste dusmani si care profita de aceasta situatie gândindu-se ca stapânii vor fi mai blânzi cu ei.
Înainte de toate, asadar, de aceste lucruri sa avem grija, caci zice: ” Ca am iubit legea Ta, Doamne” (Psalm118, 97). Pe Dumnezeu sa-Liubim si noi si pe cei ce împlinesc legea Lui.


Ce folos avem din studierea psalmilor

 Ca sa se poarte cu întelepciune si cumintenie, copiii trebuie sa-l asculte pe psalmistul care zice: : ,, Ca salele mele s-au umplut de ocari…” (Psalm 37, 7). Tot el îi învata ca trebuie sa fie înfrânati la mâncare: ,,si mâncarea era înca în gura lor. Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei …si pe cei alesi ai lui Israel i-a doborât” (Psalm 77, 34-35). Si ca trebuie sa fie stapânii lucrurilor lor:“… bogatia de ar curge, nu va lipiti inima de ea (Psalm 61, 10). Si ca trebuie sa fie deasupra slavei:“Ca la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui” (Psalm 48, 18).
Ca nu trebuie sa-i invidieze pe cei vicleni: “Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac faradelegea” (Psalm 36, 1).Îi învata sa socoteasca ca a avea putere nu înseamna nimic: “Vazut-am pe cel necredincios mândrindu-se si înaltându-se ca cedrii Libanului. Si am trecut si iata, nu era…” (Psalm 36, 35-36). Sa socoteasca lucrurile din aceasta viata ca având putina valoare: “Au fericit pe poporul care are aceste bunatati. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al sau” (Psalm 143, 15). Ca orice pacat se plateste: “… ca Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui” (Psalm 61, 11). Si explica de ce aceasta pedeapsa nu vine în fiecare zi: “Dumnezeu este judecator drept, tare si îndelung-rabdator si nu Se mânie în fiecare zi” (Psalm 7, 11).Ca smerenia este un lucru bun: “Doamne, nu s-a mândrit inima mea…” (Psalm 130, 1). Ca mândria este un lucru rau: ” Pentru aceea îi stapâneste pe ei mândria… ” sau, în alta parte:” De cei batjocoritori El râde…”sau , iarasi :” Din rautatea lor iese nedreptatea” (Psalm 72, 7). Ca milostivirea e buna: ” dat-a saracilor; dreptatea lui ramâne în veacul vecilor” (Psalm 111, 8). Ca e un lucru de lauda sa fii milostiv si sa dai cu împrumut: “Bun este barbatul care se îndura si împrumuta…” (Psalm 111, 5). În psalmi vei mai gasi si alte sfaturi si învataturi pline de
întelepciune, cum ar fi aceea ca nu trebuie sa înjuram si sa spunem vorbe rele: “…pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul sau, pe acela l-am izgonit” (Psalm 100, 6). (Omilia a IX-a la Epistola catre Coloseni